Adresa
Loc Ștefan cel Mare, Jud. Neamț
Primele investigaţii cu privire la Stânca Şerbeşti, respectiv depozitele sarmaţiene ce alcătuiesc zona, au fost făcute încă din anul 1932 de David. Acesta abordează un studiu complex ce se refară la litologia şi biostratigrafia ariei precum şi observaţii din punct de vedere structural şi geomorfologic.
În opinia sa depozitele Sarmaţiene sunt reprezentate de o succesiune completă de la conglomerate, gresii şi nisipuri. David (1932) determină din gresie mai multe specii de bivalve (scoici fosile)şi gasteropode(melci fosili), Mactra vitaliana, Cardium fittoni, Donax dentiger, Hydrobia fraenfeldi şi Modiola sp. Tot din gresii David descoperă şi impresiuni de frunze, determinate de Barbu(1934), Quercus elaena şi Quercus lonquitis, două specii de stejar.
Având în vedere importanţa descoperirilor geologice, paleontologice, de ordin tectonic, aria Stânca Şerbeşti a fost declarată zonă protejată încă din 1972.
Ultimele studii geologice din zona menţionată (Miclăuş şi Grasu, 2002) demonstrează caracterul unic în România al depozitelor Basarabiene din Stânca Şerbeşti, caracter susţinut de înclinarea mare, aproximativ 700, un aspect neobişnuit pentru depozite tipice de platformă tectonică în care caz depozitele sedimentare sunt aproape orizontale. Înclinarea mare se datoreză mişcărilor tectonice ce demonstreză subducţia plăcii Moldoveneşti sub placa Europeană.