June 23, 2017, 6:26 am
  • Decrease font size
  • Default font size
  • Increase font size

Monumente istorice

Pe teritoriul comunei Stefan cel Mare, ca o dovada a existentei sale istorice , se gasesc o serie de lacasuri de cult ;

- Biserica din Serbesti (Stefan cel Mare)    ridicată de Vasile Lupu și Doamna Tudosea între 28 martie și 15 noiembrie 1637 poate fi considerată ca monument ce întrunește trăsăturile  caracteristice ale edificiilor religioase ale epocii lui Vasile Lupu  și implicit a primei jumătăți a sec. al XVII-lea.

Planul este asemănător cu al bisericii Sf.Sava din Iași , Buciulești,Bozieni,Budești în județul Neamț și Sfântul Gheorghe din Galați. Este de plan triconc, cu false abside marcate la exterior de două decroșuri , cu un pridvor pe fațada de sud a pronaosului peste care se înalță turnul clopotniță.

Biserica nu are soclu și nici semipilaștri. La o înălțime de 1,20 m de la pământ , este un brâu  de cărămizi dințate ce înconjoară biserica. De la acest  brâu , câmpul este văruit în alb. Mai sus de ferestre , sunt 2 rânduri de ocnițe de o perfectă simetrie , cele se sus mai mici decât cele de jos , ce înconjoară biserica în întregime cu pridvor cu tot. Deasupra cornișei , streșina se sprijină pe console cu oarecare înflorituri, pe care sunt bătute scânduri  ce sunt de proviniență mai noi ,  din 1923 , când s-a reparat biserica. Ocnițe sunt și la pridvor. Într-o ocniță a pridvorului din Monument biserica Serbestifață, desupra ușii principale este o piatră sculptată datată 1848 , ceea ce ne face să credem că atunci s-a construit pridvorul cu turnul clopotniță. Reparația  s-a făcut de către boierii  ctitori Alexandru Ilie și Elena Cantacuzino. Turnul clopotniță este așezat deasupra pridvorului, iar la intrarea în pronaos se mai păstrează portalul original cu muluri în retragere seccesivă îmbinate cu arc frânt și baze prismatice bogat  ornamentate. Cupola pronaosului este susținută de arce  dubluri , iar cea a naosului prezintă și arce piezișe. Între aceste două încăperi , un arc masiv este tot ce a mai rămas dintr-un perete cu două coloane și trei deschideri existente inițial. Catapeteasma actuală este executată între anii 1942-1943 după modelul celei vechi.

De-a  lungul veacurilor , biserica din Șerbești a suportat numeroase prefaceri și peticiri ,însă cu toți anii de părăsire  prin care a trecut , păstrează stilul original . Cel mai nefericit dintre adaosuri constă în ridicarea  turlelor cu acoperământ piriform care nu au nimic  comun cu epoca Vasile Lupu.

După 1880, biserica , ctitoria lui Vasile Lupu și îngtijită de boierii Cantacuzini , a devenit biserică de sat , fiind întreținută de preoți și de enoriași , dar și de noii propietari. Astfel, biserica va fi reparată în 1892 când se va înlocui acoperișul , dar și în 1923 câns s-a acoperit din nou ,a fost curățată afară și înăuntru , acum fiind și parțial pictată.Noii proprietari ,prin  Elena și dr. E. Rigler , au dat bani pentru reparații și –au dăruit diferite obiecte.Prin căsătorie , moșia revine familiei Bălăceanu  Stolnici , iar din 1945 statului.

Conacul este o construcție  fără etaj cu pereții masivi de piatră și cărămidă , boltită cu arce moldovenești și mici cupole  sferice.

Locuința boierească cuprinsă întru-un parter ridicat deasupra unor pivnițe se compune dintr-o sală ax care străbate clădirea de la un capăt la altul , acoperită cu un leagăn pe arc dublu , care dădea accesConac Serbesti camerelor , așezate de o parte și de alta , destul de mici ca dimensiuni, acoperite cu bolți mănăstirești sau simpli semicilindri.

Casa boierească de la Șerbești se asemănă prin plan cu acea de la Pribești –Vaslui, cu casa Cantacuzino-Pașcanu din Pașcani, dar se diferențiază prin dimensiuni și număr de camere.Lângă casă era zidită și biserica din piatră.Era legată de  biserică printr-o  alee care te conducea printr-o portiță deschisă în zidul de împrejurare al curții boierești la biserică, unde marele proprietar se ducea la fiecare sărbătoare citind în strană.

Hanul sau rateșul era alcătuit dintr-o  incintă delimitând o curte interioară înconjurată cu construcții pe două sau trei nivele. Curtea descoperită este  înlocuită cu  o vastă clădire  adăpostită sub cușma unui acoperiș  și prevăzută cu două porți mari.În  interior ,patrulaterul  nu este secționat decât în câteva  mici despărțituri , rezervate cîrciumii , bucătăriei și locuinței călătorilor de vază.Aceste camere sunt dispuse fie de-a lungul  unei singur laturi lăsând un coridor central până la poarta din fața posterioară , fie tot pe ambele laturi , dar numai la fațada de la intrare.Cea mai mare parte a clădirii , rămasă liberă de o parte și de alta ,era cuprinsă  sub masiva șarpantă , aparent din interiorul acoperișului , sprijinită uneori pe stâlpi  de lemn sau cărămidă –așa numita șandrama.

Sub șandrama  își găseau adăpost și apărare laolaltă , călători ,atelaje și mărfuri care intrau seara pe una  din porți și  plecau a doua zi pe cealaltă, iar hanul era ferit de atacuri nocturne prin micșorarea ferestrelor până la dimensiunile unei simple metereze și prin ferecarea din interior cu drugi sau  bârne a porților.

Hanul sau rateșul de la Șerbești , era așezat la jumătatea distanței dintre Tupilați și Piatra –Neamț.

Făcând parte dintr-o moșie care a traversat , într-o formă sau alta , cinci secole de istorie , satul Șerbești își leagă numele  de o serie de familii importante din Moldova. Integrat specificului moldovenesc de moșie boierească cu biserică și conac, complexul în întregul său ilustrază pe lângă alte realități economice și sociale  caracteristice medievalității românești , tipul de viață boieresc, profund atașat de comunitatea locală , un atărănească , din care boierul s-a ridicat și pe care nu a părăsit-o cu  adevărat niciodată.

Hanul de la Cîrligi- constructia pare a fi de la jumatatea secolului al XIX-lea, dar despre care  legenda  orală  spune că aceasta constructie este de pe vreme lui Stefan cel Mare.

Biserica și conacul din Cîrligi sunt construcții ale familiei Cantacuzino din jurul anilor 1659-1660 , devenind apoi proprietatea familiei Rosetti –Bălănescu . La 1926 ,conacul era proprietatea lui Anghel Popovici.